Decizia nr. 793/2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorClaudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Doina Scutea în Dosarul nr. 10.105/107/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 704D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată, în esenţă, că procedura suspendării executării nu este aplicabilă refuzului autorităţii publice de a emite un anumit act administrativ, de vreme ce, în situaţia de faţă, nu există un astfel de act în materialitatea lui, producător de efecte juridice. Solicită, prin urmare, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.105/107/2010, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Doina Scutea într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea sa de suspendare a executării unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat, astfel cum a fost interpretat de instanţa de judecată, operează o discriminare sub aspectul accesului liber la justiţie, în sensul că de posibilitatea solicitării suspendării executării actului, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, beneficiază acele persoane ce au calitatea de destinatari ai unui act administrativ emis ca răspuns la o procedură prealabilă, nu însă şi cei care, deşi au solicitat emiterea unui astfel de act, nu au primit un răspuns din partea autorităţii administrative, aceasta refuzând să dea curs cererii respective. Se precizează că, mai ales în contenciosul administrativ fiscal, cum e cazul de faţă, o executare poate exista şi în situaţia în care răspunsul la procedura prealabilă este o simplă adresă, prin care se consemnează un refuz de a emite un act administrativ.În speţă, autoarea excepţiei a solicitat organului fiscal să compenseze anumite obligaţii fiscale reciproce, respectiv impozitul asupra veniturilor realizate de aceasta cu o creanţă pe care o deţine faţă de organul fiscal. În consecinţă, organul fiscal a emis o adresă de comunicare prin care informa petenta cu privire la întocmirea unei Note de compensare a unor obligaţii fiscale restante, autoarea excepţiei solicitând suspendarea executării acestui "act administrativ" emis ca răspuns la procedura prealabilă.Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază că "nu poate fi imaginată o limitare a egalităţii în faţa legii sau o îngrădire a liberului acces la justiţie printr-un text legal care reglementează posibilitatea suspendării executării actelor administrative, dar nu prevede posibilitatea suspendării executării în cazul consemnării unui refuz de a emite un act administrativ. Aceasta deoarece ipoteza suspendării unui «refuz de emitere» nu poate fi luată material în considerare şi, pe de altă parte, ameninţarea continuării unei executări silite în legătură cu un alt act administrativ nu poate fi înlăturată decât prin solicitarea suspendării executării în raport de acel act administrativ şi nu în raport de un alt potenţial act care, dacă ar fi fost emis în forma cerută (compensare), ar fi împiedicat acea executare".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale. Acestea nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3) şi ale art. 21 alin. (1), deoarece suspendarea executării nu se poate aplica unui act administrativ inexistent material, chiar dacă administraţia publică refuză emiterea lui.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 21 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:- Art. 15: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond. (2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător. (3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea. (4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 - Accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:Argumentele pe care autoarea excepţiei se sprijină în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au în vedere o pretinsă omisiune de reglementare, în cuprinsul textului legal criticat, a situaţiei juridice în care aceasta, în mod particular, se găseşte.Curtea constată, însă, că susţinerile de neconstituţionalitate formulate vizează, în realitate, aspecte legate de interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor supuse controlului de către organele şi autorităţile competente.Astfel, din studierea actelor dosarului, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat de autoarea excepţiei împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea sa de suspendare a executării unui act administrativ. În fapt, aceasta a solicitat obligarea organelor fiscale locale la compensarea unor creanţe ale acestora faţă de reclamantă cu o creanţă pe care aceasta o deţine faţă de organul fiscal local şi, totodată, a solicitat instanţei de judecată, în temeiul art. 14 şi al art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act emis de organul fiscal local ce reprezintă răspunsul acestuia la cererea sa de compensare. Instanţa de judecată a respins cererea şi a reţinut în sentinţa ulterior atacată cu recurs că actul administrativ pe care reclamanta înţelege să-l suspende ca şi executare reprezintă, în fapt şi în drept, o informare a acesteia cu privire la întocmirea unei Note prin care au fost compensate obligaţii restante după data deschiderii insolvenţei debitorului cedent, act care se dovedeşte, prin el însuşi, inapt a genera efecte juridice susceptibile a fi executate silit; altfel spus, nu există un act administrativ care să conţină dispoziţii ce pot fi puse în executare. În cursul soluţionării recursului, reclamanta a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, pretinzând că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin omisiunea de reglementare a situaţiei în care autoritatea administrativă nu emite un anumit act solicitat, contravine prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie.Faţă de acestea, Curtea constată că în prezenta cauză sunt relevate, mai degrabă, probleme privind modalitatea în care organele fiscale sau instanţa judecătorească competente au interpretat şi aplicat normele juridice criticate în litigiul dedus soluţionării, şi nu probleme de drept, care să vizeze exclusiv un pretins raport de contrarietate între textul de lege examinat şi norme sau principii fundamentale de drept. În cauză sunt incidente o serie de noţiuni juridice precum actul administrativ fiscal şi decizia de compensare, având regim şi natură juridică diferite şi asupra cărora doar instanţele de judecată competente, cu prilejul exercitării dreptului de acces la instanţă şi a căilor legale de atac, se pot pronunţa.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Doina Scutea în Dosarul nr. 10.105/107/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi--------

Pe scurt

De reținut

Întrebări frecvente