Decizia nr. 658/2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţeiIoan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorIon Tiucă - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bicapa" - S.A. în Dosarul nr. 186/1.371/2007 al Tribunalului comercial Mureş - Falimente.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate referitoare la termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste starea sa de insolvenţă nu sunt discriminatorii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 186/1.371/2007, Tribunalul comercial Mureş - Falimente a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bicapa" - S.A. Târgu Jiu în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16, 21, 24 şi 53 din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice. Se arată că dreptul la un proces echitabil implică faptul că orice parte trebuie să aibă posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta punctul de vedere în faţa tribunalului în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de celelalte părţi. Or, prevederea din textul de lege criticat referitoare la termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste starea sa de insolvenţă aduce atingere dreptului de a-şi formula într-un termen rezonabil apărarea. Sunt încălcate astfel şi celelalte texte constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Tribunalului comercial Mureş - Falimente apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, atâta timp cât nu precizează că doar introducerea unei contestaţii cu reacredinţă ridică dreptul debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale deoarece se aplică în mod egal tuturor debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă. De asemenea, părţile se pot adresa justiţiei şi pot beneficia de un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Textele de lege criticate au următoarea redactare:- Art. 33: "[...] (2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară; [...]."Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Sunt invocate, totodată, în susţinerea excepţiei, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice referitor la egalitatea în faţa tribunalelor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie prevăd judecarea proceselor în mod echitabil şi soluţionarea lor într-un termen rezonabil, principiu consfinţit şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Procesul echitabil constituie o garanţie a principiului egalităţii, iar termenul rezonabil o garanţie a faptului că justiţia asigură realizarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cu eliminarea tergiversărilor şi a mijloacelor şicanatorii. Acesta este şi sensul art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care prevede dreptul oricărei persoane de a fi judecată, în litigiul în care se află, în mod echitabil. Faptul că legiuitorul a prevăzut, prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste starea sa de insolvenţă, este justificată de necesitatea asigurării celerităţii în desfăşurarea procedurii insolvenţei, principiu care stă la baza raporturilor de drept comercial, corespunzător exigenţelor prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Totodată, interzicerea dreptului debitorului căruia i s-a respins contestaţia stării de insolvenţă de a mai solicita reorganizarea judiciară, nu echivalează cu discriminarea acestuia, mai ales că un plan de reorganizare va putea fi propus în condiţiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006.În ceea ce priveşte dreptul la apărare al debitorului, Curtea reţine că acesta poate fi exercitat fără nicio restricţie pe tot parcursul desfăşurării litigiului.Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Debitorul împotriva căruia se aplică procedura insolvenţei se află, astfel cum s-a mai arătat, într-o situaţie specială, diferită faţă de cei chemaţi în judecată în baza procedurii comune, fiind justificat termenul de 10 zile stabilit de textul de lege criticat. Totodată, nu poate fi vorba de o egalitate între debitor şi creditori, cum susţine autorul excepţiei, deoarece art. 16 din Constituţie se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu la egalitatea părţilor aflate în litigiu. Or, în cauză, debitorii şi creditorii se află în situaţii procesuale diferite, ceea ce necesită reglementări diferite.Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 1.138/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008.Cu acel prilej Curtea a reţinut că, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. O situaţie deosebită o reprezintă şi starea de insolvenţă cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celerităţii specifice soluţionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor".Curtea a mai reţinut că "garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor. Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei".Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia anterioară îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE :Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bicapa" - S.A. în Dosarul nr.186/1.371/2007 al Tribunalului comercial Mureş Falimente.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta----------

Pe scurt

De reținut

Întrebări frecvente