Decizia nr. 656/2005
Decizie nr. 656 din 8 decembrie 2005 · Monitorul Oficial nr. 60 din 23 ianuarie 2006
- Citat în:
- 2 acte
Pe scurt
Curtea Constituțională a decis că regulile din Legea nr. 64/1995 despre raportul administratorului și votul creditorilor pentru intrarea în faliment sunt constituționale. Cei cu creanțe mai mari au vot mai greu, iar judecătorul nu este obligat să accepte automat hotărârea creditorilor. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Cui se aplică: Se aplică debitorilor în insolvență, creditorilor lor și administratorilor judiciari implicați în procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
De reținut
- Administratorul are la dispoziție cel mult 60 de zile de la desemnare ca să întocmească raportul despre cauzele insolvenței. (art. 56)
- Raportul care propune intrarea în faliment se supune aprobării adunării generale a creditorilor. (art. 56)
- Judecătorul-sindic dispune publicarea anunțului despre raport în 48 de ore de la primirea lui, în Monitorul Oficial și în două ziare. (art. 56)
- Creditorii pot vota prin scrisoare, cu semnătură legalizată la notar, dacă scrisoarea ajunge la tribunal cu cel puțin 3 zile înainte de data votului. (art. 56)
- Raportul se aprobă cu votul titularilor a cel puțin două treimi din creanțele prezente la vot. (art. 57)
- Dacă până la prima ședință a creditorilor a fost admis un plan de reorganizare, regulile despre votarea raportului nu se aplică. (art. 57)
Întrebări frecvente
Un creditor mic are mai puțină putere decât unul mare la vot?
Da. Votul cântărește după valoarea creanței, iar aprobarea raportului cere două treimi din creanțele prezente la vot. Curtea a spus că valoarea creanței este un criteriu obiectiv, nu o discriminare. (art. 57)
Judecătorul este obligat să accepte ce decid creditorii?
Nu. Judecătorul-sindic verifică dacă hotărârea creditorilor respectă legea și decide el intrarea în faliment, prin încheiere. Hotărârea lui poate fi atacată cu recurs. (art. 57, art. 106)
Debitorul își pierde proprietatea dacă i se ridică dreptul de administrare?
Nu. Ridicarea dreptului de administrare este o măsură de conservare a patrimoniului. Bunurile devin indisponibile pentru a acoperi creanțele, dar dreptul de proprietate rămâne. (art. 56)
Explicație după textul în vigoare, afișat mai jos. Cum scriem explicațiile