Legislația României în forma consolidatăUltima actualizare: 30.10.2026
LexAppLegile mele
Decizie · Curtea Constituţională

Decizia nr. 198/2001

Decizie nr. 198 din 19 iunie 2001 · Monitorul Oficial nr. 505 din 27 august 2001

În vigoare
Citat în:
1 acte
Fișa actului: toate modificările, deciziile CCR și actele de aplicare →

Pe scurt

Curtea Constituțională a respins excepția ridicată de o firmă împotriva obligației de a aduce în țară valuta din exporturi și a amenzilor pentru întârziere. Practic, regulile din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 rămân valabile: firmele trebuie să încaseze valuta prin bănci autorizate din România, iar dacă întârzie, plătesc amenzi. Curtea a spus că aceste obligații nu încalcă drepturile constituționale invocate.

Cui se aplică: Persoanelor juridice și fizice care fac exporturi de mărfuri, executări de lucrări sau prestări de servicii în străinătate și alte operațiuni externe.

De reținut

Întrebări frecvente

O firmă care exportă și nu aduce valuta în țară la timp poate fi amendată chiar dacă nu a fost vinovată de întârziere?

Curtea a spus că lipsa culpei nu este o problemă de constituționalitate, ci ține de aplicarea legii. Deci instanța de judecată este cea care analizează acest aspect, nu Curtea Constituțională. (art. IV pct. 7)

Mă pot apăra spunând că statul nu era parte în contractul meu comercial și nu avea ce să intervină?

Nu. Curtea a respins acest argument: libertatea comerțului și economia de piață nu justifică încălcarea obligației de repatriere a valutei, pentru că de fondurile valutare depinde funcționarea sistemului economic. (art. IV pct. 2)

Am primit o amendă pentru valută nerepatriată. Pot invoca libertatea de exprimare sau libertatea de gândire?

Nu. Curtea a arătat că art. 29 și 30 din Constituție se referă la libertatea gândirii, a conștiinței și de exprimare și nu au legătură cu aceste obligații valutare. (art. IV pct. 7)

Explicație după textul în vigoare, afișat mai jos. Cum scriem explicațiile

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995Nicolae Popa - preşedinteCostica Bulai - judecătorNicolae Cochinescu - judecătorConstantin Doldur - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorIoan Vida - judecătorPaula C. Pantea - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 1.594/2000 al Judecătoriei Sighisoara, judeţul Mures.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.594/2000, Judecătoria Sighisoara, judeţul Mures, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. Sighisoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), art. 135 alin. (6), art. 29 şi 30 din Constituţie, deoarece aduc restrangeri libertăţii comerţului şi instituie o răspundere obiectivă, fără culpa, ceea ce contravine art. 41 alin. (7) din Constituţie. Se apreciază ca prin aceste sancţiuni operează o "confiscare mascată" a averii dobândite licit în baza unor relaţii comerciale. Astfel intervenţia statului în cadrul unor raporturi juridice de natura comercială nu se justifica în condiţiile în care nu a fost parte în contract.Judecătoria Sighisoara, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 29, art. 30, art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), precum şi celor ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată. Desfăşurarea activităţii agenţilor economici trebuie să se realizeze în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, cu respectarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului maxim de repatriere.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, este neîntemeiată pentru următoarele motive:Prin art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 se stabileşte o serie de norme în scopul consolidării regimului valutar în vigoare şi al intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare. Existenta acestor norme nu încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 49 alin. (1), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), art. 135 alin. (6) şi în art. 41 alin. (7). Se arata ca economia de piaţa şi libertatea comerţului nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, cu încălcarea reglementărilor legale privind protecţia unui interes naţional, astfel cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare achitării obligaţiilor externe de plată ale economiei. Se mai arata ca "unele restrangeri, condiţionari sau măsuri protectioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintă o atingere adusă existenţei dreptului sau libertăţii şi nici intereselor private, care se integreaza intrun cadru general, cel al interesului public". Cu privire la raportarea art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 la art. 29 şi 30 din Constituţie se arata ca aceste din urma prevederi constituţionale nu au nici un fel de relevanta, întrucât se referă, în realitate, la libertatea gandirii, a conştiinţei şi la libertatea de exprimare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată se contesta legitimitatea constituţională a întregului art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994. ţinând însă seama ca litigiul în cadrul căruia excepţia a fost ridicată are ca obiect plângerea acestei societăţi împotriva sancţiunii contravenţionale ce i-a fost aplicată în temeiul art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, rezultă ca numai aceste prevederi urmează să fie avute în vedere pentru soluţionarea excepţiei.Art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, are următorul cuprins: "în vederea consolidării regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: [...]2. Persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări şi prestărilor de servicii în străinătate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate. [...]7. În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând: a) 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice; b) 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; c) 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50%."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca s-a pronunţat prin mai multe decizii asupra dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, precum Decizia nr. 15/1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 149/1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, şi Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea şi-a motivat aceste decizii, în esenta, astfel: a) atât obligaţia de repatriere a valutei, cat şi efectuarea operaţiunilor prin conturile deschise în România la bănci autorizate nu încalcă art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece acesta, reglementand situaţiile în care pot fi restrânse drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute la cap. II al titlului II din Constituţie, nu se aplică în cauza; b) dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietăţii private nu poate fi opusă cerinţelor apărării intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piaţa. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însăşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.Întrucât nu exista elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa. De aceea excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1999 urmează să fie respinsă.În plus, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 29 şi 30 din Constituţie, Curtea constata ca aceste texte din Legea fundamentală se referă în esenta la drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, care nu pot fi opuse cerinţelor apărării intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară.În ceea ce priveşte lipsa culpei societăţii comerciale exportatoare în repatrierea valutei în termenul prevăzut de lege, invocată de autorul excepţiei, aceasta nu este o problemă de contencios constituţional, ci una care priveşte aplicarea legii, de competenţa exclusiva a instanţei de judecată.De aceea urmează să se respingă şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 1.594/2000 al Judecătoriei Sighisoara, judeţul Mures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────