Decizia nr. 184/2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. i) şi j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţieiAugustin Zegrean - preşedinteValer Dorneanu - judecătorToni Greblă - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorDaniel Marius Morar - judecătorMona-Maria Pivniceru - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorIngrid Alina Tudora - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. i) şi j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, excepţie ridicată de Agneta Toth, Gizella Sebestyen, Mihăila Smaranda Corina, Steliana Cioloboc, Marta Huszar, Emese Adorjan şi Iren Vajda în Dosarul nr. 259/1.371/2012 al Tribunalului specializat Mureş. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 380D/2013.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că nu pot fi reţinute criticile autorilor excepţiei cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, întrucât, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2005, societăţile cooperative au un statut juridic diferit de cel al societăţilor comerciale, ceea ce justifică şi deosebirea de reglementare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 14 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 259/1.371/2012, Tribunalul specializat Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. i) şi j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, în ceea ce priveşte reglementarea părţii indivize a patrimoniului societăţilor cooperatiste. Excepţia a fost ridicată de Agneta Toth, Gizella Sebestyen, Mihăila Smaranda Corina, Steliana Cioloboc, Marta Huszar, Emese Adorjan şi Iren Vajda într-o cauză având ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu Societatea Cooperativă Meşteşugărească Igiena Mureş.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că au solicitat, prin intermediul instanţei de judecată, obligarea Societăţii Cooperative Meşteşugăreşti Igiena Mureş la plata contravalorii părţilor sociale deţinute de fiecare dintre ei anterior încetării calităţii de membru cooperator, prin retragere, în anul 2011, la valoarea reală, reactualizată a acestora, calculată în funcţie de situaţia activelor, precum şi a dividendelor cuvenite, potrivit situaţiei financiare anuale încheiate la sfârşitul anului în care a intervenit încetarea calităţii de membru cooperator. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că societatea cooperativă nu şi-a onorat, însă, obligaţia de a calcula şi a plăti aceste drepturi, invocând că cererea reclamanţilor privind plata actualizată şi reevaluată a părţilor sociale este inadmisibilă, întrucât valoarea părţilor sociale a rămas nemodificată, iar părţile sociale, potrivit art. 52 alin. (4) din Statut şi art. 59 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, nu sunt purtătoare de dobânzi. De asemenea, societatea a susţinut că nu poate fi obligată decât la plata unei sume reprezentând echivalentul valorii nominale a fiecărei părţi sociale, deoarece activul său net nu poate fi supus unei distribuiri către foştii membrii, acesta trebuind să fie integral conservat pentru că, în situaţia unei eventuale dizolvări, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 1/2005, acesta ar trebui transmis către altă societate cooperativă, de aceeaşi formă.6. În acest context, autorii excepţiei apreciază că prevederile art. 6 lit. i) şi j) şi art. 87 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 încalcă dreptul de proprietate privată al membrilor cooperatori asupra întregului patrimoniu al asociaţiei, reprezentând, în fapt, o măsură de expropriere.7. Tribunalul specializat Mureş consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. i) şi j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 1/2005 este întemeiată. Instanţa apreciază că stabilirea contravalorii părţilor sociale la care sunt îndreptăţiţi autorii excepţiei de neconstituţionalitate în urma retragerii trebuie să se raporteze la valoarea reală a activului net al cooperativei, şi nu la valoarea nominală a părţilor sociale. Din examinarea dispoziţiilor de drept comun care reglementează regimul juridic al proprietăţii private, instanţa reţine că nu poate identifica un temei legal pentru limitarea prerogativelor dreptului de dispoziţie, respectiv a dreptului de a împărţi partea indiviză din patrimoniul cooperativei în caz de retragere a membrilor sau în situaţia lichidării. Aşa fiind, apreciază că nu există nicio justificare pentru ca partea divizibilă a patrimoniului cooperativei să cuprindă numai valoarea părţilor sociale emise în schimbul aportului membrilor cooperatori, fără sporul de valoare dobândit în urma activităţilor desfăşurate, acumulat prin munca cooperatorilor.8. În opinia instanţei, interdicţia transmiterii activului rămas după lichidare către membrii asociaţi, dar şi transferul obligatoriu al părţii indivize către o altă cooperativă, în caz de lichidare, în condiţiile art. 87 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 1/2005, excedează limitele legale stabilite dreptului de dispoziţie prin normele de drept comun incluse în noul Cod civil şi nu pot fi justificate prin interese cu caracter general. Astfel, instituirea unei părţi indivizibile din patrimoniul cooperativei echivalează cu o limitare a dreptului de proprietate, nepermisă de reglementările referitoare la regimul proprietăţii private, regim juridic care trebuie să fie egal indiferent de titularul dreptului.9. În concluzie, instanţa apreciază că prevederile art. 6 lit. i) şi j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei sunt neconstituţionale, în ceea ce priveşte reglementarea părţii indivize a patrimoniului societăţilor cooperatiste.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 822 din 16 noiembrie 2006.12. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 822 din 16 noiembrie 2006 şi nr. 13 din 19 ianuarie 2005. Astfel, arată că actul normativ criticat reglementează cadrul general de organizare şi funcţionare a cooperaţiei, ce reprezintă un sector specific al economiei care funcţionează prin societăţi cooperative şi alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial şi naţional.13. În plus, Avocatul Poporului arată că potrivit art. 89 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2005 se instituie posibilitatea şi nu obligaţia societăţilor cooperative să se asocieze în mod liber şi voluntar, pe baza hotărârilor adunărilor generale ale acestora, în asociaţii şi uniuni constituite în scopul de a asigura reprezentarea şi apărarea intereselor societăţilor cooperative asociate în relaţiile cu administraţia publică, autoritatea de stat, alte persoane fizice sau juridice, publice ori private, organisme internaţionale şi cu asociaţii internaţionale echivalente, precum şi susţinerea şi promovarea principiilor cooperatiste, conform prevederilor Legii nr. 1/2005. Pentru a constitui asociaţii sau uniuni, societăţile cooperative pun în comun şi fără drept de restituire un aport în bani şi/sau în natură şi activează pe baza experienţei manageriale pentru realizarea scopului şi obiectivelor propuse.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 lit. i) şi j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 februarie 2005, care au următorul cuprins:- Art. 6: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] i) parte divizibilă - parte a patrimoniului societăţii cooperative care cuprinde valoarea părţilor sociale emise în schimbul aportului membrilor cooperatori la capitalul social, precum şi dividendele cuvenite membrilor cooperatori; j) parte indivizibilă - parte a patrimoniului societăţii cooperative, acumulat de aceasta în decursul activităţii, mai puţin partea divizibilă, care nu poate face obiectul distribuirii sau dobândirii între membrii cooperatori;";- Art. 64 alin. (2): "Patrimoniul societăţii cooperative se compune din partea divizibilă şi partea indivizibilă.";- Art. 87 alin. (2): "Activul rămas în urma achitării sumelor datorate creditorilor societăţii cooperative şi a părţii divizibile către membrii cooperatori se transmite, în baza hotărârii adunării generale a membrilor cooperatori, către o altă societate cooperativă, conform prevederilor actului constitutiv. În lipsa hotărârii adunării generale, activul rămas se atribuie de către instanţa competentă unei societăţi cooperative de aceeaşi formă, din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.";- Art. 101: "(1) În cazul dizolvării asociaţiei/uniunii, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite membrilor asociaţi. (2) Bunurile rămase în urma lichidării vor fi transmise către asociaţii/uniuni existente, înfiinţate cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociaţiei/uniunii. (3) Dacă în termen de 6 luni de la data terminării lichidării lichidatorii nu au reuşit să transmită bunurile în condiţiile alin. (2), precum şi în cazul în care statutul asociaţiei/uniunii nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanţa competentă unei asociaţii/uniuni cu scop identic sau asemănător."17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, societăţile cooperative meşteşugăreşti sunt asociaţii de persoane fizice care desfăşoară în comun activităţi de producţie, de comercializare a mărfurilor, de executare de lucrări şi prestări de servicii, care contribuie, direct sau indirect, la dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti ale membrilor lor cooperatori.19. Referitor la regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea societăţii cooperative, Curtea reţine că prin intermediul Legii nr. 1/2005 legiuitorul a marcat distincţia fundamentală faţă de o societate comercială, prin aceea că patrimoniul unei societăţi cooperative este format dintr-o parte divizibilă şi o parte indivizibilă, aceasta din urmă neputând fi însuşită de membrii cooperatori. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 februarie 2005, Curtea a constatat că societăţile comerciale au un statut juridic diferit de cel al societăţilor cooperative, ceea ce justifică şi deosebirea de reglementare, fiind dreptul suveran al legiuitorului de a stabili statute juridice diferite pentru persoane juridice cu activitate diferită.20. De altfel, aşa cum s-a subliniat şi în literatura de specialitate, proprietatea cooperaţiei meşteşugăreşti este o formă a proprietăţii private de tip asociativ, cu scop lucrativ, individuală şi distinctă. Deosebirea esenţială existentă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate al cooperatorilor faţă de membrii societăţilor comerciale se referă la transmiterea, în mod gratuit, altei organizaţii cooperatiste a activului net al cooperativei care se lichidează, după plata tuturor datoriilor. Astfel, Curtea reţine că, în sensul Legii nr. 1/2005, partea divizibilă reprezintă aceea parte a patrimoniului societăţii cooperative care cuprinde valoarea părţilor sociale emise în schimbul aportului membrilor cooperatori la capitalul social, precum şi dividendele cuvenite membrilor cooperatori. Această parte a patrimoniului aduce dividende, iar, la retragere, membrul cooperator obţine valoarea părţilor sale sociale, pe care le-a primit la înscrierea în societate în schimbul aportului subscris la capitalul social.21. Partea indivizibilă constituie acea parte a patrimoniului societăţii cooperative, acumulat de aceasta în decursul activităţii, mai puţin partea divizibilă, care nu poate face obiectul distribuirii sau dobândirii între membrii cooperatori. Drepturile membrilor cooperatori nu se întind asupra acestei părţi a patrimoniului care reprezintă o acumulare din trecut, ce aparţine societăţii cooperative şi este destinată dezvoltării viitoare a organizaţiei. Aşa fiind, la retragerea din societate, membrul cooperator nu poate primi valoarea de piaţă a părţilor sociale, deoarece valoarea activului net şi, pe cale de consecinţă, a părţilor sociale este dată de partea indivizibilă a patrimoniului societăţii cooperatiste care, de cele mai multe ori, vine din trecut, fiind o plus valoare determinată de cei care, de-a lungul vremii, au adus aport în societatea cooperatistă.22. Curtea observă că patrimoniul organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti este format prin aportul în natură şi în numerar al cooperatorilor la intrarea în organizaţia cooperatistă. Contribuţia în natură adusă de membrii cooperatori încetează a mai fi proprietatea individuală a acestora odată cu aprobarea primirii ei în proprietatea cooperativei, deoarece, în această situaţie, cooperatorul renunţă, voluntar, la dreptul său de proprietate asupra bunului.23. Referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea reţine că, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, la încetarea calităţii de membru cooperator, acesta sau, după caz, succesorii săi au dreptul la plata contravalorii părţilor sociale şi a dividendelor cuvenite conform situaţiei financiare anuale încheiate la sfârşitul exerciţiului financiar al anului în care a intervenit cazul de încetare. În situaţiile în care încetează calitatea de membru cooperator, în oricare din formele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 1/2005, societatea este obligată la plată în termen de un an de la închiderea bilanţului financiar al anului în care a intervenit cazul de încetare a calităţii de membru cooperator. În caz de imposibilitate de a respecta termenul de un an, plata în niciun caz nu poate fi realizată mai târziu de 2 ani de la data naşterii dreptului. Astfel, Curtea constată că, odată cu încetarea calităţii de membru cooperator, persoana fizică îşi poate exercita dreptul de proprietate doar asupra părţilor sale sociale, care reprezintă un drept deplin de proprietate, fiecare membru cooperator având un drept de proprietate asupra contribuţiei sale la capitalul social, drept pe care şi-l poate valorifica în momentul în care iese din cadrul societăţii cooperative.24. Totodată, Curtea constată că proprietatea organizaţiilor meşteşugăreşti este indivizibilă, raportată la membrii cooperatori, aceştia având dreptul doar la părţile sociale, titluri nominative sau acţiuni, şi la ratele de profit, corespunzătoare acestora, iar bunurile mobile şi imobile care fac obiectul patrimoniului fiecărei organizaţii cooperatiste sunt proprietatea privată a acesteia. Aşa fiind, dreptul de proprietate aparţine persoanei juridice şi este determinat de modul de înfiinţare, organizare şi lichidare, specific organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti.25. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea constată că raţiunea unei atare reglementări are drept scop garantarea protecţiei funcţionării şi continuităţii organizaţiei cooperatiste, protejarea intereselor membrilor cooperatori, dar şi a patrimoniului societăţii cooperative. De altfel, de esenţa cooperaţiei este posibilitatea de continuare a activităţii derulate, şi nu "îndestularea" membrilor cooperatori.26. În subsidiar, referitor la critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate privind cuantumul drepturilor cuvenite foştilor membri cooperatori ca urmare a retragerii din societatea cooperatistă, Curtea apreciază că modalitatea de stabilire a aportului subscris la capitalul social şi a părţilor sociale reprezintă o problemă de aplicare a legii şi nu o problemă de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Agneta Toth, Gizella Sebestyen, Mihăila Smaranda Corina, Steliana Cioloboc, Marta Huszar, Emese Adorjan şi Iren Vajda în Dosarul nr. 259/1.371/2012 al Tribunalului specializat Mureş şi constată că prevederile art. 6 lit. i) şi j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) şi art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului specializat Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 3 aprilie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora---------

Pe scurt

De reținut

Întrebări frecvente